Microplasmoza respiratorie aviara

Micoplasmoza respiratorie aviara (MRA)

In trecut, boala se numea „boala respiratorie cronica” (BRC).

Definitie: este o boala infectioasa a galinaceelor caracterizata prin tulburari respiratorii, slabire progresiva si diminuarea productiei de oua.

Importanta economica: produce pagube economice mari din cauza intarzierilor in dezvoltare a tineretului aviar, a scaderii productiei de oua si carne, a procentului redus in fecundare si ecloziune, a deprecierii calitatii carnii si necesitatii unor tratamente costisitoare.

Etiologia: este produsa de Mycoplasma gallisepticum, ce prezinta tulpini patogene si nepatogene.

De regula, actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni (E. coli, Pseudomonas aeroginosa, Haemophylus paragalinarum) sau virali astfel incat boala capata un caracter grav.

Se izoleaza din organele respiratorii ale pasarilor bolnave, mai ales de la nivelul sacilor aerieni.

Se cultiva pe medii cu ser si in embrionul de gaina pe care-l omoara producand leziuni la nivelul aparatului respirator.

Tulpinile patogene produc aglutinarea hematiilor de pasare.

Evidentierea Ac aglutinanti serici se realizeaza prin reactia de aglutinare cu un Ag de Mycoplasma gallisepticum. Serul pasarilor infectate in contact cu cultura de Mycoplasma gallisepticum inhiba fenomenul de aglutinare al eritrocitelor de pasare.

Epidemiologia:

· receptivitatea: -gaini, curci, fazani, bibilici, prepelite, pauni (mai rar, porumbei si rate);

-cei mai receptivi sunt puii de gaina in varsta de 15 zile si puii de curca, precum si pasarile din rasele precoce. Rezistenta la infectie depinde atat de prezenta Ac circulanti specifici, de o stare „de premunitie” (prezenta in stare de latenta a micoplasmelor in tesuturi), de raspunsul imun mediat celular si de situatia fiziologica si biologica a pasarilor receptive.

· surse de infectie: -pasarile bolnave, cele cu infectii inaparente care poarta germeni in aparatul respirator si ii elimina prin secretiile cailor respiratorii;

-pasarile salbatice reprezinta un rezervor natural permanent, important in mentinerea si difuzarea bolii, ca purtatori si eliminatori de germeni.

· cai de transmitere: -principala, prin oul infectat, efectivele matca infectate fiind vectori permanenti. Datorita transmiterii prin ou a infectiei, face ca generatii succesive de gaini sa fie infectate, de unde si remarcabila persistenta a infectiei in focarul respectiv.

-pe cale aerogena directa (intre pasari) sau indirecta (prin intermediul aerului), dar nu este frecventa datorita rezistentei scazute a Mycoplasma gallisepticum in mediu.

· factorii de stres: aglomerarea, starile depresive.

· dinamica: -enzootica, cu caracter masal la tineret;

-sporadico-enzootica, cu evolutie trenanta, stationara la pasarile adulte;

-morbiditate de 100% si mortalitate de 10 – 40%.

Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme cronice de boala sau cu infectii inaparente.

Patogeneza: patrunse in organism pe cale respiratorie, micoplasmele determina o inflamatie catarala a mucoasei sinusurilor, cavitatii nazale si traheei. Ulterior, micoplasmele se localizeaza in sacii aerieni unde se multiplica masiv producand inflamatii fibrino-cazeoase a caror gravitate este influentata si de patogenitate germenilor care patrund odata cu aerul inspirat.

In infectiile masive se inregistreaza stari septicemice care duc la aparitia de leziuni in tot tractusul aerofor, inclusiv in pulmon ca si in alte organe, participand impreuna cu alti germeni la instalarea poliserozitelor cu prinderea uneori in bloc compact a masei intestinale, ficatului, splinei, cordului si pulmonului.

Tabloul clinic: -perioada de incubatie de 10 – 30 zile;

-evolutia si manifestarile clinice sunt in functie de varsta, de localizarea procesului inflamtor si de infectiile secundare, predominand unul sau mai multe dintre urmatoarele sindroame respiratorii:

-coriza;

-sinuzita;

-laringotraheita;

-aerosaculita;

-pneumonie.

La puii de gaina in varsta de 1 – 3 luni:

-infectia apare ca urmare a transmiterii prin ou;

-cel mai frecvent se manifesta ca sindrom de coriza;

-intarzieri in crestere si diminuarea progresiva a apetitului;

-jetaj sero-mucos, stranut, tuse, raluri la nivelul traheei (semne ale sindromului de coriza);

-respiratie dispneica (pasarea respira cu ciocul deschis sau intredeschis);

-uneori, sinuzite infraorbitare cu caracter exsudativ sau enterita.

La tineretul in varsta de 5 – 6 luni:

-sindom de laringotraheita;

-debut nespecific marcat doar de diminuarea apetitului;

-uneori, tulburari respiratorii sub forma de tuse, stranut, jetaj;

-respiratie dispneica, cu ciocul deschis, dureroasa, cu raluri care la ascultatie se sesizeaza la nivelul larinxului si traheei;

-uneori, sinuzita infraorbitara, conjunctivita si cheratita, precum si diaree;

-evolutie de 2 – 4 luni, cu o mortalitate de 10 – 30%.

La gainile ouatoare in varsta de peste 10 luni:

-evolutie benigna, sub forma de sindrom de aerosaculita insotita de diminuarea productiei de oua cu 10 – 30%;

-pierderile prin mortalitate sunt neinsemnate atunci cand conditiile de intretinere sunt bune.

Tabloul lezional: leziunile variaza in functie de varsta pasarii si stadiul bolii astfel:

o In faza initiala:

-rinita si sinuzita seroasa;

-laringita seroasa sau sero-hemoragica;

-mucoasa traheala ingrosata, congestionata, acoperita de un exsudat mucos, mucofibrinos sau fibrinocazeos;

-sacii aerieni usor ingrosati si opacifiati care cu evolutia bolii devin din ce in ce mai grosi si complet opaci; la deschiderea lor se gasesc mase fibrinoase sau cazeoase (aspect de „jumari de oua”) care ii pot bloca total sau partial determinand o aerosaculita cazeoasa. Aceste mase, uneori, pot fi ramolite, purulente si cu miros respingator (in special, la nivelul sacilor aerieni toracici si abdominali);

-pulmonii sunt hiperemiati si mariti in volum sau cu leziuni de pneumonie catarala sau crupala.

o In formele avansate: de obicei, se suprapun infectii secundare (cu precadere E. coli) constatandu-se:

-inflamatie fibrinoasa sau fibrinocazeoasa a majoritatii seroaselor din cavitatea toraco-abdominala (inclusiv, pericard si epicard);

-aderente fibrinoase intre pericard si epicard;

-perihepatita;

-hepatoza si nefroza;

-usoara splenomegalie;

-salpingita cu prezenta de depozite cazeoase in oviduct;

-focare degenerative in musculatura pectorala.

D.p.d.v. histopatologic, leziunile intereseaza mucoasa nazala, sinusala si traheala, initial, cu pierderea cililor vibratili ai celulelor epiteliului de acoperire, hiperplazie limfocitara insotita de distrofia si descuamarea epiteliului secretor.

Diagnosticul: -se suspicioneaza pe baza anchetei epizootologice, a simptomatologiei si tabloului lezional (leziunile sacilor aerieni, indeosebi, depozitele fibrinocazeoase de aspectul „jumarilor de oua”);

-confirmarea: prin metode bacteriologice si serologice.

· Examenul bacteriologic: consta in izolarea si identificarea Mycoplasmei gallisepticum.

→ Izolarea: insamantari pe medii speciale (mediu Eduward, mediul PPLO, etc). Materialul patologic este reprezentat de mucoasa sinusala si traheala, pulmoni, saci aerieni, oviduct, oua, etc.

→ Identificarea tulpinii izolate se realizeaza prin teste biochimice, serologice si de patogenitate pe embrionul de gaina si curca.

· Examenul serologic: -teste de seroaglutinare rapida sau lenta;

-reactia de hemaglutinare rapida (seroaglutinare cu sange integral);

-reactia de aglutinare rapida cu vitelus;

-reactia de inhibare a hemaglutinarii;

-testul de inhibare a cresterii.

Pentru diagnostic se utilizeaza:

-reactia de inhibare a hemadsorbtiei;

-reactia de inhibare metabolica;

-RFC;

-reactia de hemaglutinare indirecta;

-IF.

Testele serologice permit si diferentierea Mycoplasmei gallisepticum de Mycoplasma gallinarum, care este nepatogena, lipsita de proprietatea de a aglutina globulele rosii, dar prezinta o mare heterogenitate antigenica.

Evidentierea Ac specifici se poate realiza la 10 –14 zile postinfectie; titrurile sunt mai mici la pui si in cazul localizarii leziunilor la nivelul cailor respiratorii superioare comparativ cu pasarile adulte.

Diagnosticul diferential: se face pentru diferentia micoplasmoza respiratorie aviara tradusa prin sindrom de coriza, sinuzita si laringotraheita fata de:

→ pseudopesta aviara (caracter epizootic, afecteaza taoate categoriile de varsta, iar tabloul clinico-lezional este mult mai complex);

→ laringotraheita infectioasa (mult mai contagioasa in focare si afecteaza frecvent tineretul intre 2 – 8 luni);

→ difterovariola, forma cutanata (pe pielea capului sunt prezenti noduli variolici);

→ bronsita infectioasa (evolueaza cu manifestari respiratorii numai la puii cu varsta de pana la 5 saptamani, iar la adulte numai cu tulburari ale ouatului);

→ coriza contagioasa (localizarea procesului inflamator numai la nivelul mucoaselor capului si exceptional de rar la nivelul segmentelor posterioare ale aparatului respirator);

→ ornitoza = chlamidioza (la adulte evolueaza, de obicei, asimptomatic, iar productia de oua nu este influentata sau cu tulburari respiratorii inconstante sau pasagere; la tineret evolueaza cu tulburari respiratorii, digestive si nervoase, fiind mai frecventa la palmipede).

Prognosticul:

-defavorabil atat pentru pasarea bolnava, cat si pentru efectiv;

-morbiditatea crescuta, deprecierea carcaselor, confiscarile de abator si pierderile prin mortalitate necesita adeseori depopularea totala a halelor inainte de implinirea termenului de exploatare.

Profilaxia:

Nespecifica:

-eradicarea infectiilor in efectivele matca (greu de realizat in efectivele mari);

-supravegherea serologica permanenta si periodica prin intermediul testului de seroaglutinare rapida, la intreg efectivul in varsta de 16 – 24 sapatamani, in fermele cu linii pure si bunici;

-efectuarea de embrioteste lunare, la toate efectivele (linii pure, bunici, reproducatori) cu evidentierea pe hale si statii de incubatie;

-aplicarea sustinuta a unui program de profilaxie medicamentoasa si evitarea oricarei posibilitati de realizare a infectiei pe cale orizontala, prin masuri severe de securitate sanitar-veterinara a fermelor de selectie si reproductie;

-popularea adaposturilor se face cu pui obtinuti din oua provenite de la gaini tratate preventiv cu antibiotice sau din oua supuse sterilizarii de micoplasme.

Tratamentul medicamentos al oualor destinate incubatiei cu antibiotice specifice (tylan, formazin, spectam, lincospectam, eritromicina, gentamicina) se poate face masal (prin imersie sau stropire) sau individual (inoculari cu solutii de antibiotic), tratament ce va fi precedat de dezinfectarea oualor prin fumigare cu formol.

Pentru mentinerea indemnitatii unui efectiv se impune tratarea preventiva a puilor in primele 5 zile de viata cu antibiotice (tylan, spectam, gallimycin, etc) administrate de preferinta in apa de baut.

Specifica:

-vaccinurile inactivate simple sau adjuvantate nu asigura o protectie satisfacatoare a pasarii fata de infectia cu Mycoplasma gallisepticum;

-vaccinurile vii cu diferite tulpini atenuate de Mycoplasma gallisepticum (tulpinile: T, CP, etc) induc o stare de imunitate ce dureaza 15 luni, iar Ac specifici se transmit pasiv la progenitori. Pasarile vaccinate raman, insa, purtatoare de Mycoplasma gallisepticum si pot transmite boala prin ou sau prin contact cu pasarile sanatoase astfel incat utilizarea vaccinurilor vii in efectivele indemne este total contraindicata, fiind preferate vaccinurile inactivate.

Combaterea:

-este extrem de dificila, indeosebi in efectivele mari in care se practica cresterea industriala;

-pasarile bolnave se scot din efectiv si se sacrifica, iar restul pasarilor se supun unui tratament preventiv;

-cand numarul pasarilor bolnave este mai mare se poate aplica un tratament curativ de masa a carui eficacitate este in functie de gravitatea bolii, implicit de interventia alaturi de Mycoplasma gallisepticum a altor bacterii sau virusuri. In tratamentul pasarilor bolnave se folosesc antibiotice (tetracicline, eritromicina, streptomicina, tylan) administrate in apa de baut sau individual si chimioterapice (nitrofuran, furazolidona) in doza de 300 – 400 g/tona de furaj. La tratamentul medicamentos se asociaza administrarea de premixuri vitaminizate.

-in situatia loturilor infectate sunt necesare si obligatorii tratamente lunare cu antibiotice cu spectru larg si corectarea conditiilor de crestere si exploatare.