Dermatomicoze
Ciupercile patogene ca Trichophyton, mai rar Microsporum şi Achorium se localizează pe pielea iepurilor. Adesea se poate observa vătămarea pielii cauzată de scurgerile oculare sau nazale ca şi de paraziţii exteriori.
Prin contact cu alţi iepuri sau animale infestate cu ciuperci cum ar fi câinele, pisica sau alte rozătoare, sporii ciupercilor se localizează pe piele.
Primele simptome ale bolii se observă în regiunea oculară, pe aripile nasului şi la baza urechii. Modificările apar adesea sub formă de erupţii cutanate inelare. Blana cade în smocuri, iar pielea este puţin îngroşată, înroşită şi prezintă o crustă. Dacă evoluţia bolii continuă, mari părţi ale pielii devin locuri pleşuve, exantematice, acoperite cu o crustă. de regulă, dermatomicozele se răspândesc destul de repede de la un animal la altul.
Diagnosticul este stabilit cu certitudine prin analizele de laborator ale crustelor, cojilor, solzilor sau părului.
Medicul veterinar dispune măsurile terapeutice, adică felul şi cantitatea medicamentelor precum şi durata tratamentului.
Pe lângă aceasta trebuie să se facă neapărat o curăţenie şi o dezinfecţie adecvată a cuştilor şi a ustensilelor, fiindcă sporii ciupercilor sunt foarte rezistenţi.
Dacă animalele se îmbolnăvesc izolat, poate fi aplicat un tratament antimicotic cu medicamente. Modificările vizibile ale pielii trebuie
tratate.pe perioada mai lungi, regulat şi în cantităţi suficiente. tratamentul trebuie continuat şi după ce apar semne vizibile de vindecare.
Mijloacele terapeutice adecvate dermatomicozelor sunt:
Clotrimazolul (canesten): se aplică local asupra zonelor pielii cu modificări.
Enikomazol (Inaverol): se aplică prin băi sau tamponări locale cu soluţie 2%
Griseofulvin (licuden M): mijloace sistemice: 25 mg/kg de greutate corporală de două ori pe zi peste 3 săptămâni prin hrană.
Ketokonazol (Nizoral): mijloace sistemice; 5 până la 10 mg/kg de greutate corporală zilnic prin hrană
O cercetare amănunţită a animalelor achiziţionate împiedică apariţia agenţilor patogeni.
Cuştile trebuie regulat curăţate şi tratate cu dezinfectante în cazul apariţiei dermatomicozelor.
Ciuperci în organele interne
Prin inspirarea sporilor de mucegai sau al miceliului o dată cu aerul sau prin consumul acestora prin hrană, în plămâni sau în intestin se dezvoltă infecţii micotice.
Această formă a infecţiei micotice este rară la iepuri.
Contaminarea are loc prin inspirarea sporilor sau prin consumul lor prin hrana mucegăită. Din plămâni sau intestin, infecţia micotică se poate răspândi mai departe în corp.
Tabloul clinic al bolii cronice se caracterizează prin slăbire accentuată, stare generală proastă, prin afectarea plămânilor, insuficienţă respiratorie. Această formă de infecţie micotică are întotdeauna un sfârşit letal.
tratamentul animalelor bolnave are puţine şanse de reuşită. Mucegaiurile se pot înmulţi în stratul de paie vechi, necorespunzător sau în nutreţurile umede şi încălzite. Amplasarea optimă uscată a stratului de paie şi a hranei reprezintă cea mai bună profilaxie împotriva infecţiilor micotice.
Intoxicaţii provocate de toxine micotice transmise pe cale digestivă
Unele specii de mucegaiuri pot forma toxine care pot duce la afecţiuni ale unor organe. Aceste intoxicaţii apar rareori la iepuri. Totuşi, este strict interzisă furajarea iepurilor cu nutreţuri care prezintă semne vizibile de mucegai. depozitarea uscată a hranei previne formarea mucegaiurilor.
