Encefalomielita infectioasa aviara

Encefalomielita infecţioasă aviară

Este boală infecţioasă confirmată şi în România (virusul circulă având consecinţe economice).

Definitie: Este boală specifică găinii, virusul cauzal determinând tulburări nervoase, dar a fost izolat şi la alte specii aparţinând familiei galinacee la care provoacă tulburări nervoase de tipul miocloniilor şi tulburărilor de echilibru, iar moartea se produce consecutiv paraliziei.

Etiologie: Picornavirus. D.p.d.v. structural prezintă 4 proteine structurale: VP1 – VP4 care constituie o singură identitate serologică. Virusul prezintă tropism enteric şi proprietăţi neurotope ceea ce se exprimă în tabloul clinic.

Epidemiologia:

· receptivitatea: este uniformă toată viaţa păsării, infecţia realizându-se la orice vârstă. Formele clinice apar la pui în primele 3 săptămâni de viaţă la care se constată procentul maxim de mortalitate, dar exprimarea lor depinde strâns de imunitatea pasivă, respectiv de Ac vitelini (în primele 21 zile).

· sursele de infecţie: păsările infectate elimină virusul pe toată durata vieţii prin fecale (cale fecalo-orala); păsările se infectează după vârsta critică (21 zile); de la păsările infectate care au intrat în perioada de ouat timp de 2 săptămâni, virusul se transmite şi vertical prin oul embionat (vitelus). Imunoprofilaxia se face la o anumită vârstă, stare fiziologică pentru a preveni infecţia la pui după ecloziune.

· difuzibilitatea depinde de receptivitatea populaţiei pe care o întâlneşte virusul. Pe cale verticală, difuzibilitatea este favorizată (întregul efectiv este afectat) de:

-în incubator există ouă libere de virus, ouă infectate şi produşi infectaţi astfel că se înregistrează o morbiditate crescută la ecloziune (maximă densitate de subiecţi); din aceasta deducem că se infectează şi exprimă boala, puii lipsiţi de Ac vitelini;

-după ecloziune diseminarea infecţiei depinde de intensitatea excreţiei prin fecale şi de momentul dobândirii maturităţii imunologice.

Patogeneza:

Perioada de incubaţie este de 1 săptămâna în cazul infecţiei pe cale verticală şi de 2 săptămâni în cazul infecţiei pe cale fecalo-orală. Virusul enterotrop se multiplică în epiteliul tubului digestiv, apoi pe cale sangvină produce viremie şi se răspândeşte în toate ţesuturile organismului, inclusiv în sistemul nervos determinând semne nervoase.

Tabloul clinic: semne clinice se constată la pui mai mici de 3 săptămâni de viaţă, adesea la vârsta de 7 – 12 zile. Predomină semnele nervoase: tulburări de echilibru, dificultate în sprijin, tremurături ale capului şi gâtului = „tremor epidemic”, paralizie, moarte. Dacă infecţia se realizează la sfârşitul vârstei de 3 săptămâni, păsările (puii) supravieţuiesc, dar elimină virusul „a la longue” şi prezintă tulburări de creştere (scăderea ratei de conversie a furajului, nerealizarea sporului mediu zilnic). Infecţia realizată la găinile de reproducţie aflate la pontă se soldează cu scăderea producţiei de ouă şi producerea de ouă infectate ce va produce tulburarea procesului de incubaţie: embrionii mor în timpul incubaţiei ( creşte mortalitatea embrionară, scad ecloziunile).

Tabloul lezional:

-reacţie de tip infiltrativ limfocitar la nivel visceral şi al sistemului nervos central. La păsările în vârstă mai mare de 1 lună se constată leziuni de tip infiltrativ limfocitar în tubul digestiv, mici noduli albicioşi (punctiformi) în peretele stomacului glandular şi triturator, duodenului şi în parenchimul pancreatic. În SNC se constată leziuni histopatologice aparţinând tabloului desemnat pentru toate virozele: encefalomielită limfocitară nepurulentă;

-perivascularită limfocitară;

-infiltraţie limfocitară difuză;

-mici focare de infiltraţie în teritoriile de microglioză.

Diagnosticul: este uşor de pus la puii mai mici de 3 săptămâni (creşterea mortalităţii embrionare), dar greu de pus la adultele ouătoare (scăderea producţiei de ouă nu este severă şi nu se instalează brutal). La adulte se constată cataracte, dar nu se face examenul ochiului.

Confirmarea: prin semnele de la incubaţie, episoadele de „tremor epidemic” la puii mai mici de 3 săptămâni.

Virusul se izolează pe ouă embrionate.

Materialul de elecţie este reprezentat de: SNC, pancreas, tub digestiv (perete stomacal şi duoden).

Izolarea se face în condiţii speciale pe embrioni de găină SPF (la care nu există Ac vitelini) prin inoculare intravitelină la vârsta de 5 – 6 zile a embrionului sau la puii de 1 zi administrarea materialului patologic realizându-se intracerebral.

Identificarea virusului se face prin tehnici serologice: SN, imunodifuzie (ID), ELISA.

Diagnosticul diferenţial: faţă de epidemiile cu semne nervoase, hipovitaminozele A, E, B1 (enzootii nervoase), intoxicaţiile cu sare, efectele micotoxinelor din furaje (de tip cumulativ), boala Marek, ornitoză-psitacoză, arboviroze encefalitogene (existenţa paraziţilor), pseudopestă, exprimarea nervoasă (puii sunt imunizaţi cu Ac antipseudopestoşi de la mama).

Consecinţele infecţiei cu virusul encefalomielitei infecţioase aviare în funcţie de vârstă:

→ la o vârstă mai mică de 3 săptămâni: semne nervoase;

→ la o vârstă mai mare de 3 săptămâni, înainte de ouat: excreţie prin fecale 2 – 3 luni;

→ la o vârstă după ouat: excreţie prin fecale, iar la 2 săptămâni postinfecţie şi prin ou.

Profilaxie şi combatere:

Ac care apar la infecţie sunt Ac protectori (cu cât titrul este mai mare cu atât protecţia este mai mare. Vaccinarea înainte de intrarea la ouat la găinile provenite din mame imunizate se face cu vaccin inactivat. De la 3 săptămâni până la intrarea în ouat, infecţia nu determină mortalitate. Riscul de infecţie este crescut aşa că se practică vaccinarea cu vaccinuri vii la păsările după vârsta de 3 săptămâni. Se face şi o verificare a titrului de Ac la găinile de reproducţie după intrarea în ouat (transmit Ac suficienţi la pui).

Se practică vaccinarea de necesitate la 2 – 3 săptămâni cu vaccin inactivat la puii proveniţi de la mame neimunizate; sub această vârstă, puii nu au maturitate imunologică aşa că nu se instalează răspunsul imun (pentru boala Marek şi pseudopesta aviară se face vaccinare cu vaccinuri vii în primele zile de viaţă având drept consecinţă imunizarea).