Coriza contagioasa aviara

Coriza contagioasă aviară

Definiţie: este o boală infecto-contagioasă, produsă de Haemophillus paragallinarum ce determină inflamaţia acută a mucoasei nazale şi a sinusurilor infraorbitare, conjunctivită catarală şi fibrinoasă, precum şi scăderea bruscă a producţiei de ouă.

Etiologia: Haemophillus paragallinarum este un cocobacil, imobil, nesporulat, cu dimensiuni de 0.4 – 0.8 μm/ 1 – 3 μm; este Gram-negativ, bipolar, găsindu-se izolat sau în lanţuri scurte în culturi.

Cerinţe de cultivare: necesită prezenţa factorului X = hemina (protoporfirină necesară respiraţiei bacteriene) şi a factorului V = NAD (oxidoreducere). Este germen aerob sau anaerob facultativ. Pentru izolare necesită atmosfera îmbogaţită cu CO2. Se cultivă pe geloză cu sânge sau geloză şocolat, la 32 – 34oC, producând colonii mici (aspect de picături de rouă). Nu produce indol, uree şi nu hemolizează. Hidrolizează inconstant polialcoolii.

Structura antigenică: a. 3 serotipuri: A, B şi C sau I, II şi III identificate prin reacţia de seroaglutinare rapidă pe lamă;

b. 2 – 3 tipuri de hemaglutinine: ha (LT, ST), ha1 / A, B, ha2 /A, B, C.

Sensibilitatea: 2 – 10 minute la 45 – 55oC, 4 – 24 ore la 18 – 20oC, 24 ore la 8oC în formol 0.25%, mai multe zile la 4oC, ani de zile la congelare şi liofilizare.

Epidemiologia:

· receptivitate: găina, fazanul, bibilica (mai rar); prepeliţa şi gâsca se infectează experimental.

· factori de risc: -intrinseci: vârsta (toate categoriile, dar evoluează mai grav la adulte 4 – 8 săptămâni 90%, 3 luni 100%), starea de sănătate (infecţii intercurente), imunodeficienţe;

-extrinseci: factorii de mediu şi condiţiile de exploatare (densitatea crescută , oscilaţiile de temperatură şi umiditate, astfel că infecţia are caracter sezonier), stresul individual şi de grup, avitaminozele.

· sursele de infecţie: păsările trecute prin boală devin purtătoare şi eliminatoare, tulpinile găzduite de acestea dobândind un potenţial patogen mai mare faţă de subiecţii indemni, asfel că prin trecere succesivă a tulpinilor pe diferiţi subiecţi duce la un potenţial patogen mult mai ridicat şi la izbucniri mult mai grave.

· căi de transmitere: -numai orizontală, prin coabitare care facilitează diseminarea infecţiei pe cale respiratorie, în principal, dar posibil şi pe cale digestivă.

· dinamica: -exploziv enzootică în efectivele indemne;

-enzootică cu tentinţă de staţionare în efectivele endemice. Mortalitatea variază în funcţie de agresivitatea tulpinii, iar morbiditatea este întotdeauna de 100%.

Patogeneza:

-bacteria adera la epiteliul mucoasei respiratorii;

-hiperemie si edem in lamina proprie ce duce la descuamarea epiteliului, iar in final, la hiperplazia epiteliului glandular din cavitatiile nazale, sinusuri si trahee;

-modificarile apar la 20 ore postinfectie, iar gravitatea maxima a lor se constata la 7 – 10 zile postinfectie;

-tulpinile foarte virulente pot efecta aparatul respirator, inclusiv sacii aerieni;

-procesul este brutal;

-un episod de boala poate cuprinde toate pasarile intr-un interval mai mic de 2 saptamani.

Tabloul clinic:

-durata perioadei de incubatie tine de gazda fiind in medie de 3 – 7 zile. Evolutia bolii poate fii acuta sau supraacuta.

-semne ale corizei: stranut frecvent, jetaj seros, mucos, muco-purulent, scuturari ale capului si sensibilitate la palparea capului;

-respiratie bucala (pasarea sta cu ciocul deschis);

-inflamatia conjunctivelor, a sinusului infraorbitar unilateral sau bilateral;

-pleoape umflate, dureroase, lipite de secretii muco-purulente = „cap de bufnita”;

-inapetanta, diaree, slabire, caderea ouatului cu 10 – 40%;

-evolutia este in corelatie cu agresivitatea tulpinii si existenta infectiilor intercurente;

-dificultate in gasirea sursei de hrana si de adapare;

-vindecarea clinica se produce in circa 10 zile.

Prognosticul:

-clinic este favorabil, cel mult rezervat;

-epidemiologic este grav deoarece vindecarea pasarilor se insoteste de instituirea starii de portaj (condamna schimbul de pasari, acestea luand calea abatajului).

Tabloul lezional:

-inflamatia catarala a cailor respiratorii superioare si a sinusurilor (roseata, tumefactie, exsudatie);

-inflamatia catarala a conjunctivelor, crestei, barbitelor. D.p.d.v. histopatologic se constata degenerescenta celulara, hiperplazia epiteliului mucos si glandular, infiltratie cu polimorfonucleare (PMN) in lamina proprie.

Diagnosticul: -suspiciunea este dificila sau usoara in cazul formelor de boala tipice (mai ales in cazul efectivelor indemne).

Confirmarea se face prin izolarea si identificarea bacteriei.

Materialul patologic de la pasarile in vita este reprezentat de lichidul sinusal sau exsudatul traheal.

Insamantarea se face pe geloza cu sange, incubat la 37oC, cu atmosfera imbogatita cu CO2, 24 – 48 ore.

Identificarea se face pe baza proprietatilor chimice si prin serotipizare (aglutinare rapida pe lama, ID, IHA).

Diagnosticul serologic: RFC (cea mai utilizata tehnica pentru supraveghere si confirmare), hemaglutinare pasiva, IF. Pentru serotipizarea tulpinilor se folosesc Ac monoclonali.

Diagnosticul diferential: fata de celelalte boli respiratorii ale pasarilor ce se exprima prin diminuarea ouatului si tulburari respiratorii.

Tratamentul: se administreaza antibiotice (eritromicina, gentamicina, streptomicina, tetracicline), furazolidona, sulfamide (biseptol, trimetoprim), dar acestea nu asigura sterilizarea bacteriologica (limiteaza numai boala si pierderile prin diminuarea productiei de oua).

Profilaxia:

Nespecifica:

-eliminarea pasarilor bolnave si vindecate;

-carantina;

-DDD riguroase;

-pastrarea statusului in efectivele indemne.

Specifica: vaccinarea:

-in zonele cu antecedente;

-la pasarile de reproductie si la cele pentru productia de oua.

-din culturi inactivate cu formol si adjuvantate pe Al(OH)3 sau ulei mineral;

-concentratie de 108 UFC/ml;

-vaccinare la 10 –20 saptamani (eventual rapel). Durata de protectie este de 6 – 8 luni (toata viata economica). Vaccinarea este doar o solutie pentru situatiile de necesitate (pentru fermele care au avut antecedente de boala).

Combaterea presupune pe langa tratament izolarea efectivelor afectate (exploatarea lor in circuit inchis pana la incheierea ciclului de productie) si carantina.